Ceilalţi lupi m-ar sfâşâia dacă ar şti că urletul meu e în realitate un plâns...
nu cred ca paler a fost in croaziera asta cu noi desi l-am auzit pomenit de cineva la un moment dat. "impostura" lui, insa, imi este, mai mult ca niciodata, aproape.
sunt zece zile deja de cand plutesc/plutim. impreuna. "impreuna", aici, e o notiune foarte ciudata. extrem de incompleta la nivel... spiritual (un eufemism, va rog sa ma credeti), si aproape fortuita la nivel fizic, concret.
am ezitat mult in a posta acest exercitiu de sinceritate, daca s-o fac aici sau pe blogul "oficial", daca s-o fac oricum. ma iau vorbele inainte si poate de-aia am si ales impostura, ca nu-s vorbele mele: paler e de vina.
cam asa. fiecare intelege ce vrea. sau ce poate. oficial, imi este bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu