Saturday February 24, 2007 - 05:59pm
in fiecare an, in weekendul de dinainte de 1 martie, obisnuiesc sa ma plimb prin romana si universitate, via libraria noi, cu un tare drag amic, alf. gaseam, amandoi, ca strada, in aceste zile, e un adevarat spectacol! alf e la berna acum, deci traditia de mai bine de zece ani a picat. anul asta m-am dus la martisoare by myself.
am ajuns in romana pe la patru. mese mai putine decat in alti ani, lume infinit mai putina decat in alti ani. martisoare... urate! singurele mai simpatice erau niste broscute testoase. in rest, papusi din sfoara, martisoare din plastic, ieftine, si la propriu si la figurat, brose hidoase, argint la greu (in sensul de mult si cumparat la kilogram), bratari din pietre semipretioase (who cares, doar nu te-astepti la rubine adevarate pe masa in romana, nu?!), agate muuuuulte, picturi pe pietre, lut... urate, toate!
nu lipseau, fireste, nici clasicele aranjamente din plante uscate. de obicei, imi plac, mi se par fine, parfumate discret cu nostalgii, insa anul asta aratau mohorate si parca prafuite, ca o vara trista, fara culoare. si fara nostalgii...
la universitate nu m-am mai dus. era prea frig, si, oricum, prea putina lume pe-afara. lipseau, asadar, atat actorii cat si spectatorii din spectacolul strazii. am plecat, cum ar veni, dupa primul act.
poate maine, daca e mai cald, poate luni sau marti, daca pot sa evadez doua ore de la birou.
sau poate la anul...
am ajuns in romana pe la patru. mese mai putine decat in alti ani, lume infinit mai putina decat in alti ani. martisoare... urate! singurele mai simpatice erau niste broscute testoase. in rest, papusi din sfoara, martisoare din plastic, ieftine, si la propriu si la figurat, brose hidoase, argint la greu (in sensul de mult si cumparat la kilogram), bratari din pietre semipretioase (who cares, doar nu te-astepti la rubine adevarate pe masa in romana, nu?!), agate muuuuulte, picturi pe pietre, lut... urate, toate!
nu lipseau, fireste, nici clasicele aranjamente din plante uscate. de obicei, imi plac, mi se par fine, parfumate discret cu nostalgii, insa anul asta aratau mohorate si parca prafuite, ca o vara trista, fara culoare. si fara nostalgii...
la universitate nu m-am mai dus. era prea frig, si, oricum, prea putina lume pe-afara. lipseau, asadar, atat actorii cat si spectatorii din spectacolul strazii. am plecat, cum ar veni, dupa primul act.
poate maine, daca e mai cald, poate luni sau marti, daca pot sa evadez doua ore de la birou.
sau poate la anul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu