so sad

(postat 29 ianuarie 2007, 15.41)

anul trecut, la inmormantarea lui bose pastina, am revazut multi amici. dragi, unii dintre ei, dar suspendati undeva intre concretul de azi si amintirile de ieri. mi-a fost peste mana si ciudat sa le spun "ma bucur sa te vad", date fiind imprejurarile. ne-am zambit, un zambet ciudat, intre bucuria revederii si tristetea momentului... si am trecut mai departe.
sunt sigura ca, la fel ca mine, unii si-au propus sa ne vedem in ipostaze mai fericite, poate chiar programat, dar... au trecut luni bune de-atunci si, cu cateva exceptii, concretul si cotidianul au continuat sa ne domine agendele si vietile.
la finele saptamanii trecute, s-a mai stins un amic din vechea garda. l-am cunoscut acum 13 ani si, dupa ce am fugit din media, ne-am revazut arareori, pe la variate evenimente, petreceri de firma... o sa-l revad, ca si pe altii, cu siguranta, maine, la inmormantarea lui. am tot vorbit azi cu oameni pe care i-am cunoscut in vremea aia, am o stare groaznica, de parere de rau si de nostalgie.. si parca moare si ceva din mine acum, fiindca au fost vremuri faine, si dragi, si eu ma enervez azi ca nu stiu ce macheta a intrat pe alb/negru in loc de color! la naiba cu toate!
mi se pare trist, si nedrept, si ma doare cu atat mai tare cu cat stiu ca vor fi si altii si imi va parea la fel de rau ca si acum ca "n-am apucat sa mai bem si noi o cafea..."
sa te odihnesti in pace, niki!