Thursday February 15, 2007 - 05:39am
vineri... unii stiti, am iesit in oras si, in ciuda oricarei manifestari de impotrivire, m-am trezit in meeting pe la... cat era? zece? am stat pana la unu' jumate.
sambata, duminica... am lucrat la strategie, m-am culcat pe la doua.
luni... sedinta, again, am plecat acasa la pe la unu jumate.
marti... am intrerupt programul cu o stire despre niste coaste rupte (nu ale mele!) si am ajuns acasa pe la... trei?!
azi.. azi e miercuri?! sau joi? nu'sh! da' ploua! azi m-am dat in stamba rau de tot! intalnire la zece, sedinta la unu', foc automat pana la patru, alta sedinta la 4 jumate. acum am venit acasa direct de la sedinta aia (sau meeting, cum i-o zice!) si cica peste vreo cateva ore tre sa fiu, fresh, la birou..
recunosc ca de pe la trei si ceva, patru cati am mai ramas, ne-am imaginat tot felul de scenarii elucubrante de spoturi si am ras cu lacrimi de toate ideile (absolut duse la padure!) care ne-au venit. prevazatori, am gandit si o varianta de spot pentru minoritatea chineza... sau macar pentru chinezii aflati in tranzit prin romania. cand am iesit din cladire, ne-am urcat in masina si, nu stiu de ce, dar toate lucrurile pareau extrem de amuzante: pisica portocalie care s-a speriat de masina, magazinul de mobila la comanda, masina de politie cu care era sa ne ciocnim, toate (dar TOATE!) gropile pe care diana le-a "executat" (n-a ratat nici una, relax!), rasul celor din spate, explicatia mea logica: "pai diana conduce de cand o stiu eu la volan!", dar si faptul ca, in lift aflandu'ma, i-am sunat sa-mi cer scuze c-am fost nepoliticoasa si nu i-am intrebat daca vor sa urce la o cafea!
disclaimer: nu am scris toate astea ca sa ma plang de cat muncesc eu cand ma aflu, teoretic, intr-un fel de concediu medical. de fapt, nu ma plang deloc, ba chiar mi se pare totul extrem de funny. nu'nteleg de ce, dar cui ii mai pasa? ideea era ca, desi neasteptat, cred ca asta a fost cea mai reusita zi de valentin! am mai scris asta si deoarece, in ciuda faptului ca's rupta de oboseala (sau ar trebui sa fiu, ca e cinci jumate!), nu mi-e somn. mai mult, mi s-a parut ca mi-as da o dovada de bun simt daca'mi aplic o portie sanatoasa de autoironie!
sambata, duminica... am lucrat la strategie, m-am culcat pe la doua.
luni... sedinta, again, am plecat acasa la pe la unu jumate.
marti... am intrerupt programul cu o stire despre niste coaste rupte (nu ale mele!) si am ajuns acasa pe la... trei?!
azi.. azi e miercuri?! sau joi? nu'sh! da' ploua! azi m-am dat in stamba rau de tot! intalnire la zece, sedinta la unu', foc automat pana la patru, alta sedinta la 4 jumate. acum am venit acasa direct de la sedinta aia (sau meeting, cum i-o zice!) si cica peste vreo cateva ore tre sa fiu, fresh, la birou..
recunosc ca de pe la trei si ceva, patru cati am mai ramas, ne-am imaginat tot felul de scenarii elucubrante de spoturi si am ras cu lacrimi de toate ideile (absolut duse la padure!) care ne-au venit. prevazatori, am gandit si o varianta de spot pentru minoritatea chineza... sau macar pentru chinezii aflati in tranzit prin romania. cand am iesit din cladire, ne-am urcat in masina si, nu stiu de ce, dar toate lucrurile pareau extrem de amuzante: pisica portocalie care s-a speriat de masina, magazinul de mobila la comanda, masina de politie cu care era sa ne ciocnim, toate (dar TOATE!) gropile pe care diana le-a "executat" (n-a ratat nici una, relax!), rasul celor din spate, explicatia mea logica: "pai diana conduce de cand o stiu eu la volan!", dar si faptul ca, in lift aflandu'ma, i-am sunat sa-mi cer scuze c-am fost nepoliticoasa si nu i-am intrebat daca vor sa urce la o cafea!
disclaimer: nu am scris toate astea ca sa ma plang de cat muncesc eu cand ma aflu, teoretic, intr-un fel de concediu medical. de fapt, nu ma plang deloc, ba chiar mi se pare totul extrem de funny. nu'nteleg de ce, dar cui ii mai pasa? ideea era ca, desi neasteptat, cred ca asta a fost cea mai reusita zi de valentin! am mai scris asta si deoarece, in ciuda faptului ca's rupta de oboseala (sau ar trebui sa fiu, ca e cinci jumate!), nu mi-e somn. mai mult, mi s-a parut ca mi-as da o dovada de bun simt daca'mi aplic o portie sanatoasa de autoironie!
PS: momentan, sony, motanul meu, isi fugareste coada..
yup! we belong together!
yup! we belong together!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu