(postat 3 februarie 2007, 12.02)
Un trecator a postat zilele trecute despre copilaria comunista pe care am trait-o unii dintre noi, privind inapoi cu manie si cu dorinta de a uita lipsa de libertate, demnitate.. ce mai era de uitat, trecatorule? amar, facea referire la brifcor, cravata de pionier, snurul albastru, gumela, cornete, tabere, Mihaela si televiziunea bulgara...
am comentat acolo ca'mi amintesc de multe dintre astea mai degraba cu nostalgie decat cu manie si singurul lucru care ma scotea rau din ale mele era programul tv, nu mai suportam, visceral, sa mai vad cuplul si implinirile marete la tv.
poate ca brifcorul era mai rau decat fanta, taberele mai rele decat astea de azi (desi rar imi amintesc de conditii proaste de cazare, am stat inclusiv in hoteluri cu camere de 2 paturi, la voineasa, de exemplu), poate ca era nasol ca n-aveam portocale prea des si pasta de dinti era proasta ca naiba, citeam la lumina lanternei si stateam la coada la smantana. dar... thx, god, pentru micile bucurii, aveau un cu totul si cu totul alt gust decat acum. petrecerile erau mai faine, pretuiam mai mult blugii cumparati cu greu de mama prin bisnita de la institut, iesirea saptamanala cu trei colege, la athene palace, pentru o prajitura si-un suc era chiar un eveniment pentru copilul de 11 ani de-atunci. cred, sincer, ca as fi fost altfel, o tipa de care nu mi-ar placea prea mult acum, daca anii copilariei (eram intr-a opta la revolutie) ar fi fost cu mult diferiti de cei pe care i-am trait... daca as fi avut de toate, orice, poate ca n-as fi avut cum sa invat sa ma bucur de lucrurile mici si neinsemnate si care n-au nici o legatura cu comunismul, capitalismul, internetul, ceasusescu si cravata de pionier.
copiii de azi au net, dar se uita la porno, au muzica, dar asculta manele, au blugi, dar ii decoreaza cu pixul, au carti, dar nu citesc, au filme da' nu se uita la ele, au portocale dar iau droguri, au mobile dar nu comunica, au libertate dar, daca ma intrebati pe mine, fac cele mai proaste alegeri! si nu stiu ce sa respecte, nici macar nu stiu ce-i aia respect! sunt buricul lumii si basta!
prefer, de o mie de ori, copilaria, chiar si lipsita de portcoale, pe care am avut-o, cand exista placerea de a citi iar vinilurile cu beatles sau rollin' inconjurau clasa si erau primite cu o sfintenie pe care nimic nu mi-a readus-o pana'n ziua de azi... si mai regret, uneori, ca, in loc de scrisorile pe care mi le scria amicul meu alf din armata, cu un umor nebun, azi primesc e-mailuri, si ca in cutia postala azi nu mai vin decat facturi si pliante comerciale. nu mai scriem scrisori... e secolul vitezei..
(iar alf e in elvetia si mi-e dor sa jucam un basket si mi-e dor de traditia noastra anuala de hoinarit dupa martisoare o sambata intreaga iar apoi sa bem o bere si sa povestim ce-am facut de cand nu ne-am vazut! uf!) - asta, evident, a fost o paranteza!
a! sa nu uit! elasticul, frunza, leapsa, tara-tara- vrem-ostasi, castelul, uliul si porumbeii, ratele si vanatorii, tarile... cum sa vrei sa uiti genunchii juliti de-atatea ori?!
am comentat acolo ca'mi amintesc de multe dintre astea mai degraba cu nostalgie decat cu manie si singurul lucru care ma scotea rau din ale mele era programul tv, nu mai suportam, visceral, sa mai vad cuplul si implinirile marete la tv.
poate ca brifcorul era mai rau decat fanta, taberele mai rele decat astea de azi (desi rar imi amintesc de conditii proaste de cazare, am stat inclusiv in hoteluri cu camere de 2 paturi, la voineasa, de exemplu), poate ca era nasol ca n-aveam portocale prea des si pasta de dinti era proasta ca naiba, citeam la lumina lanternei si stateam la coada la smantana. dar... thx, god, pentru micile bucurii, aveau un cu totul si cu totul alt gust decat acum. petrecerile erau mai faine, pretuiam mai mult blugii cumparati cu greu de mama prin bisnita de la institut, iesirea saptamanala cu trei colege, la athene palace, pentru o prajitura si-un suc era chiar un eveniment pentru copilul de 11 ani de-atunci. cred, sincer, ca as fi fost altfel, o tipa de care nu mi-ar placea prea mult acum, daca anii copilariei (eram intr-a opta la revolutie) ar fi fost cu mult diferiti de cei pe care i-am trait... daca as fi avut de toate, orice, poate ca n-as fi avut cum sa invat sa ma bucur de lucrurile mici si neinsemnate si care n-au nici o legatura cu comunismul, capitalismul, internetul, ceasusescu si cravata de pionier.
copiii de azi au net, dar se uita la porno, au muzica, dar asculta manele, au blugi, dar ii decoreaza cu pixul, au carti, dar nu citesc, au filme da' nu se uita la ele, au portocale dar iau droguri, au mobile dar nu comunica, au libertate dar, daca ma intrebati pe mine, fac cele mai proaste alegeri! si nu stiu ce sa respecte, nici macar nu stiu ce-i aia respect! sunt buricul lumii si basta!
prefer, de o mie de ori, copilaria, chiar si lipsita de portcoale, pe care am avut-o, cand exista placerea de a citi iar vinilurile cu beatles sau rollin' inconjurau clasa si erau primite cu o sfintenie pe care nimic nu mi-a readus-o pana'n ziua de azi... si mai regret, uneori, ca, in loc de scrisorile pe care mi le scria amicul meu alf din armata, cu un umor nebun, azi primesc e-mailuri, si ca in cutia postala azi nu mai vin decat facturi si pliante comerciale. nu mai scriem scrisori... e secolul vitezei..
(iar alf e in elvetia si mi-e dor sa jucam un basket si mi-e dor de traditia noastra anuala de hoinarit dupa martisoare o sambata intreaga iar apoi sa bem o bere si sa povestim ce-am facut de cand nu ne-am vazut! uf!) - asta, evident, a fost o paranteza!
a! sa nu uit! elasticul, frunza, leapsa, tara-tara- vrem-ostasi, castelul, uliul si porumbeii, ratele si vanatorii, tarile... cum sa vrei sa uiti genunchii juliti de-atatea ori?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu