marturisesc ca nu mi-a placut acest film cand eram mica. m-a speriat omul-indicator, iar "desenul" a fost catalogat ca fiind "urat". am tinut, insa, minte, refrenul lui harry nilsson "are you sleeping", si dansul doamnelor grase, si pe oblio si pe arrow.
cand am crescut un pic, am povestit despre film si ca mi-ar placea sa'l revad. cineva s-a agitat un pic si mi-a facut rost de el. l-am revazut. mi-a placut rau de tot (si gestul, si filmul).
poate ca muzica nu e geniala, poate ca nu e pe gustul vostru, dar macar ascultati versurile. nu poti sa nu zambesti, macar un pic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu