(postat 3 decembrie 2006)
erau odata doi frati. unul, extrem de optimist, celalalt, extrem de pesimist. de Craciun, tatal isi propune sa-i vindece de optimismul/pesimismul exagerat. zis si facut. in dimineata zilei de Craciun, se trezesc baietii si merg sa-si verifice cadourile.
pesimistul (care, fireste, nu crede in mosul) gaseste o super masina cu numele lui pe ea. se uita, o studiaza, si se intristeaza vizibil: "o masina! pai, da! ce sa-mi aduca mie al'ceva decat o moarte pe roti. si culoarea asta, rosie, imediat se vede jegul pe ea. si, oricum, probabil ca ori o sa fie furata ori sa o ma omoare. ce pacat, ce pacoste de cadou!"
optimistul cauta, cauta, si gaseste numele lui pe o balega uscata. bucuros, incepe sa rada si continua sa caute. "tu ce-ai primit?" il intreaba tatal. "un calut", raspunde optimistul, "e pe-aici pe undeva, trebuie sa se intoarca, a iesit un pic"
profit de ocazie sa multumesc cui o fi inventant bancul asta, pe care mi l-am amintit (si am ras) in timp ce frecam baia cu domestos pentru a doua oara (ca sa fiu sigura), dupa ce toaleta si neste tevi de prin baie si-au ales duminica asta pentru a crea ceea ce'n istoria casei mele va ramane cunoscut ca "a shitty situation"
si'n timp ce frecam gresia si faianta am decis sa pun un calut mic, desenat, pe unul din patrate. just in case...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu